Ordin nr. 102 din 28/04/2004
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 426 din 12/05/2004

pentru aprobarea Normelor tehnice de analiză şi marcare a metalelor preţioase şi aliajelor acestora

Având în vedere prevederile:
- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea/reorganizarea sau funcţionarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2001, cu modificările ulterioare, coroborată cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice;
- Hotărârii Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor;
- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată;
- Hotărârii Guvernului nr. 633/2003 privind înfiinţarea pe lângă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii,
în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 755/2003, al art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată, şi al art. 27 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emite următorul ORDIN:

Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice de analiză şi marcare a metalelor preţioase şi aliajelor acestora, prevăzute în anexa la prezentul ordin.
Art. 2. - Prevederile prezentului ordin vor fi duse la îndeplinire de către personalul de specialitate al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi de personalul de specialitate angajat al persoanelor fizice şi juridice autorizate să efectueze operaţiunea de marcare a bijuteriilor şi obiectelor din metale preţioase şi aliajele acestora.
Art. 3. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,
Rovana Plumb

Bucureşti, 28 aprilie 2004.
Nr. 102.

ANEXA

Norma tehnica din 28/04/2004
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 426 din 12/05/2004
de analiză şi marcare a metalelor preţioase şi aliajelor acestora

CAPITOLUL I
Prevederi generale

Art. 1. - (1) Obiectele şi bijuteriile confecţionate din metale preţioase şi aliaje ale acestora, cu sau fără pietre preţioase, pot fi comercializate pe teritoriul României numai dacă sunt marcate cu marca de garanţie proprie a importatorului, producătorului intern sau, după caz, a vânzătorului cu amănuntul, înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, alături de marca de titlu, sau cu marca de certificare a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Modelele mărcilor de garanţie proprie sunt cele aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 37/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 5 martie 2004.
(3) Modelele mărcilor de certificare sunt cele aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 38/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 5 martie 2004.
(4) Marca de titlu nu se înregistrează la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, se exprimă prin cifre arabe şi reprezintă conţinutul de metal preţios fin al aliajului din care sunt confecţionate obiectele sau bijuteriile.
(5) Obiectele şi bijuteriile din metale preţioase şi aliajele acestora, care poartă una dintre mărcile legale de control ale statului român, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme tehnice, aplicate anterior datei intrării în vigoare a noilor mărci de garanţie proprie şi de certificare, nu se mai marchează.
Art. 2. - (1) Pentru determinarea titlului metalelor preţioase şi aliajelor lor se foloseşte metoda de stabilire a acestuia cu ajutorul pietrei lydia, al cheilor-etalon şi al unor reactivi specifici metalelor preţioase.
(2) Determinarea titlului se face prin compararea culorii unei urme provenite de la un obiect din aliaj cu titlu necunoscut cu alte urme provenite de la cheile-etalon, cu titlu dinainte stabilit, sub acţiunea unor reactivi specifici.
(3) Reactivii sunt specifici titlurilor legale.
Art. 3. - Materialele necesare sunt:
a) piatra de analiză (piatră lydia);
b) chei-etalon pentru metale preţioase;
c) sticluţe cu dop rodat şi picurător, de culoare brună, pentru păstrarea reactivilor; d) reactivi specifici titlurilor legale;
e) lupa cu putere de mărire de minim 10 ori;
f) hârtie abrazivă;
g) hârtie absorbantă (sugativă).
Art. 4. - (1) Piatra de analiză este o varietate de silex, de culoare neagră, cu conţinut uniform de carbon fin, rezistentă faţă de acizii tari, concentraţi, sau amestecuri ale acestora.
(2) Piatra de analiză trebuie să aibă o porozitate potrivită, astfel ca prin frecarea cu aliajele metalelor preţioase acestea să lase pe piatră urme cu aspect continuu, formate din particule fine de metal.
(3) Piatra de analiză trebuie să fie curată şi păstrată într-un loc ferit de praf.
(4) Pe piatra murdară sau prăfuită nu se vor face analize.
(5) Pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor cu titluri mai mari de 7500/00 se utilizează o piatră de analiză mai poroasă, astfel ca urma aliajului să fie aderentă, uniformă şi compactă, pentru a se putea observa cât mai clar reacţia care are loc.
Art. 5. - (1) Cheile-etalon sunt confecţionate din aliaje de metale preţioase al căror titlu este determinat cu precizie.
(2) Cheile-etalon se prezintă sub formă de bare şi au titlul imprimat pe ele.
(3) Cheile-etalon trebuie să aibă, pe cât posibil, o compoziţie identică cu a probei de încercat, deoarece două aliaje care au acelaşi conţinut de metal preţios fin, la care metalele comune diferă, reacţionează diferit în contact cu reactivi specifici.
Art. 6. - (1) Reactivii acizi trebuie să fie păstraţi în sticluţe de culoare brună, cu dop rodat şi cu picurător.
(2) Dopul cu picurător este folosit pentru aplicarea reactivului pe piatra de analiză.
(3) Reactivii se împrospătează la intervale de maximum 6 luni pentru a preîntâmpina concentrarea acestora şi pentru a se evita erorile de analiză.

CAPITOLUL II
Pregătirea obiectelor din metale preţioase pentru analiza cu piatră de analiză în vederea marcării

Art. 7. - (1) Obiectul ce urmează a fi supus analizei se examinează, dacă este cazul, cu lupa, în vederea stabilirii particularităţilor de confecţionare, precum şi a eventualelor lipituri, pentru a le evita la trasarea pe piatra de analiză.
(2) Cu ocazia examinării se va urmări dacă obiectul prezintă:
a) defecte de turnare;
b) umpluturi cu metale comune, răşini ori alte asemenea materiale sau cu alte aliaje de metale preţioase cu titluri mai mici;
c) părţi interioare care nu pot fi trasate pe piatra de analiză, confecţionate din aliaje de metal preţios cu titluri mai mici sau din metal comun;
d) o încărcare excesivă cu aliaj de lipit cu titlul mai mic decât aliajul din care este confecţionat obiectul;
e) doar acoperire cu metal preţios.
(3) În cazul obiectelor suspecte, cu acordul proprietarului bunului, acestea se perforează cu un burghiu de 1-2 mm, fixat la un perforator de bijutier, iar pe orificiul obţinut se pune o picătură de reactiv specific aliajului de analizat.
(4) Dacă obiectul are umpluturi cu cupru sau cu argint, sub acţiunea reactivului se observă o efervescenţă.
(5) În cazul umpluturii cu argint, prin adăugarea de acid clorhidric sau clorură de sodiu apare precipitatul alb de clorură de argint, iar prin adăugarea de bicromat de potasiu apare un precipitat roşu de bicromat de argint.
(6) Şpanul obţinut prin perforare poate fi supus procedurilor prevăzute la alin. (4) şi (5) pentru confirmarea constatărilor.
(7) În cazul umpluturilor cu ciment, prezenţa acestuia se determină prin observare cu lupa a şpanului rezultat la perforare.
(8) În cazul în care obiectul nu are umplutură, picătura de reactiv rămâne clară.
(9) În situaţia în care procedurile de mai sus nu sunt edificatoare, se poate recurge la analize spectrografice sau, cu acordul proprietarului, la analize distructive.

CAPITOLUL III
Tehnica analizei cu piatra de analiză

Art. 8. - (1) Se trasează prin frecare pe piatra de analiză o urmă a obiectului al cărui titlu urmează a fi determinat.
(2) Urma trasată trebuie să fie compactă şi de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de aproximativ 2-3 mm lăţime şi 15-20 mm lungime.
(3) Urma obţinută se încadrează între urmele a două chei-etalon cu titluri apropiate de titlul presupus al obiectului de analizat.
(4) Trasarea urmelor pe piatră, atât a urmei obiectului de analizat, cât şi a cheilor-etalon, trebuie să se facă în aceleaşi condiţii privind intensitatea cu care se apasă în timpul frecării lor pe piatră şi poziţia (unghiul de înclinare) faţă de piatră, astfel încât să se obţină urme aproximativ egale cantitativ din obiectul supus analizei şi din cheile-etalon.
(5) La alegerea cheilor-etalon se ţine seama de culoarea aliajului de încercat, astfel ca urmele să aibă nuanţe de culoare identice sau cât mai apropiate.
Art. 9. - După trasarea urmelor pe piatra de analiză acestea se acoperă simultan şi uniform cu reactivul specific metalului preţios din care este confecţionat obiectul supus analizei, folosindu-se în acest scop picurătorul dopului sticluţei în care se păstrează reactivul.
Art. 10. - (1) Dacă urmele prezintă aceeaşi nuanţă de culoare, aliajul obiectului de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(2) În caz contrar, titlurile sunt diferite.
(3) Analiza se efectuează la lumină naturală, iar temperatura reactivilor şi a mediului de lucru nu trebuie să fie sub 20▫C.
Art. 11. - (1) Trasarea pe piatra de analiză a urmelor trebuie să se facă cu grijă pentru a se evita deteriorarea obiectelor supuse analizei.
(2) Se încearcă la piatra de analiză toate părţile componente ale obiectelor, trasându-se concomitent urmele acelor părţi care se pot încerca în aceleaşi condiţii. De exemplu la inel nu se va trasa concomitent şina cu montura, deoarece urmele trasate nu vor conţine aceleaşi cantităţi de metal.
Art. 12. - (1) În cazul obiectelor acoperite cu metale preţioase, aliaje ale acestora sau alte metale comune, stratul sau straturile acoperitoare se înlătură cu o pilă fină de pe suprafaţa de contact cu piatra de analiză.
(2) Se analizează vârfurile sau muchiile obiectelor, evitându-se lipiturile.

CAPITOLUL IV
Metode de analiză a obiectelor şi bijuteriilor din aliaje de argint

Art. 13. - Pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor confecţionate din aliaje ale argintului se folosesc reactivii:
a) bicromat de potasiu, soluţie saturată în acid azotic 45%;
b) bicromat de potasiu, soluţie 9% acidulată cu 6 cm3 de acid sulfuric;
c) azotat de argint, soluţie 0,45%, 0,50%, 0,70% şi 0,75%;
d) acid azotic soluţie 42,80%;
e) acid clorhidric soluţie 37,20%;
f) amoniac soluţie 3,30%.
Art. 14. - (1) Pentru stabilirea existenţei argintului într-un aliaj se aplică direct pe obiect o picătură de acid azotic soluţie 42,80% peste care, după circa 30 de secunde, se pune o picătură de acid clorhidric soluţie 37,20%.
(2) Dacă aliajul conţine argint, rezultă un precipitat alb brânzos de clorură de argint, solubilă în amoniac soluţie 3,30%.
(3) În cazul apariţiei unei coloraţii albastre-verzui, însoţită de o efervescenţă sau numai o efervescenţă simplă, înseamnă că este aliaj de cupru sau alt metal comun, fără conţinut de argint.
(4) Dacă nu se constată nici unul dintre rezultatele de mai sus, înseamnă că obiectul nu conţine argint şi este confecţionat din aur alb, aliaj de platină, de metale platinice sau un aliaj de metale comune inoxidabile, urmând a se face analize cu reactivii specifici aurului şi platinei.
Art. 15. - (1) Pentru stabilirea existenţei argintului în aliajele acestuia se poate utiliza şi bicromatul de potasiu, soluţie 9% acidulată cu 6 ml acid sulfuric.
(2) O picătură din acest reactiv se aplică pe urma obiectului de analizat, trasată pe piatra de analiză.
(3) Dacă se constată apariţia unui precipitat roşu de bicromat de argint, rezultă că obiectul analizat este un aliaj de argint.
(4) Dacă nu rezultă precipitatul de bicromat de argint, înseamnă că obiectul este confecţionat din alte metale decât argintul.
Art. 16. - (1) Pentru stabilirea titlului argintului se trasează pe piatra de analiză urma aliajului de analizat şi cea a cheii-etalon de argint şi se observă culoarea acestora înainte de aplicarea reactivului.
(2) În cazul în care se constată diferenţe de nuanţă a culorii urmei obiectului de analizat şi a cheii-etalon, se folosesc alte chei-etalon până se obţine aceeaşi nuanţă.
Art. 17. - Pentru stabilirea titlului aliajului de argint se pot folosi reactivi pe bază de azotat de argint sau de bicromat de potasiu.
Art. 18. - (1) În raport cu titlul aliajului de argint analizat se utilizează ca reactiv azotatul de argint, soluţie de diferite concentraţii, după cum urmează:

Nr.   Aliaj de argint               Azotat de argint               Apă distilată

crt.    titlul 0/00                                 (g)                                   (ml)

────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

 1.         750                                     0,45                                     100

 2.         800                                     0,50                                     100

 3.         875                                     0,70                                     100

 4.         916                                     0,75                                     100

 5.         925                                     0,75                                     100

(2) Urma aliajului de încercat şi a cheii-etalon se acoperă cu reactivul corespunzător titlului cheii-etalon.
(3) Dacă aliajul are un titlu mai mic decât cel al cheii-etalon, urma aliajului este mai întunecoasă şi invers.
(4) Dacă cele două urme au aceeaşi nuanţă, înseamnă că obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(5) Pentru activarea reacţiilor se pot adăuga în reactivii din tabelul de mai sus câteva picături de acid azotic concentrat la 100 ml reactiv.
Art. 19. - (1) În cazul bicromatului de potasiu se întrebuinţează soluţia acestuia, saturată în acid azotic 45%.
(2) Cu ajutorul picurătorului dopului sticluţei, o picătură de reactiv se trece repede şi simultan peste cele două urme, urmărindu-se viteza de apariţie şi abundenţa precipitatului roşu de bicromat de argint care se formează în urma reacţiei chimice.
(3) Cu cât precipitatul este mai abundent şi are o culoare mai vie, cu atât conţinutul în argint este mai mare.
(4) Culoarea închisă a precipitatului de bicromat de argint indică un titlu mai mic al aliajului din care este confecţionat obiectul supus analizei.
(5) Dacă cele două urme au aceeaşi nuanţă şi aceeaşi abundenţă de precipitat de bicromat de argint, înseamnă că obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.

CAPITOLUL V
Metode de analiză a obiectelor şi bijuteriilor din aliaje ale aurului

Art. 20. - (1) Pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor confecţionate din aliaje ale aurului se folosesc reactivii:

Nr. Crt.

 Aliajul de analizat, cu continut de aur 0/00

Cantitatea (ml)

Acid Azotic(D=1,41)

Acid Clorhidric(D=1,19)

Apa Distilata

1

375

59,5

-

40,5

2

400-500

100,0

-

-

3

500-670

100,0

2,0

152,0

4

750

59,3

1,1

39,6

5

670-840

100,0

2,0

25,0

6

peste 840

121,0

9,0

50,0


sau

Nr. Crt.

Aliajul de analizat, cu continut de aur 0/00

Acid Azotic

Clorura de sodiu chimic pur(g)

Apa Distilata(ml)

7

375

82,6 ml. sol. 45%

-

13,8

8

500

92,2 ml. sol. 29%

0,077

3,8

9

585

100 ml. sol. 29%

0,08

-

10

750

100 ml. sol. 45%

1,4

-


(2) Pentru aliajele de aur cu titlul 5850/00 se poate folosi şi soluţia de acid tetracloroauric 2,30 g la 100 ml apă distilată.
Art. 21. - (1) Se trasează pe piatra de analiză urma obiectului de analizat şi cea a cheii-etalon, urmărindu-se ca nuanţele de culoare ale acestora să fie cât mai apropiate.
(2) În cazul când nici una dintre cheile-etalon de care se dispune nu corespunde culorii aliajului, se poate face o combinaţie de culori din două chei-etalon ale aceluiaşi titlu, având nuanţe diferite, trasându-se întâi etalonul cu nuanţa mai deschisă.
(3) Pe mijlocul acestor urme, în linie transversală, se aplică reactivul cu picurătorul dopului fără a atinge piatra de analiză cu picurătorul.
(4) Reactivul dizolvă mai întâi cuprul şi argintul din aliaj, înainte de a intra în reacţie cu aurul, din cauza conţinutului de clor din reactiv.
(5) Reacţia pe piatra de analiză are loc într-un timp scurt, 20-40 de secunde, iar în cazul titlurilor superioare, peste 8330/00, aceasta are loc chiar în momentul acoperirii cu reactiv a urmelor trasate pe piatra de analiză.
(6) Se înlătură reactivul de pe piatra de analiză fără a atinge urmele, cu ajutorul hârtiei de filtru, şi se compară nuanţele de culoare ale urmelor trasate.
(7) Pe baza culorii urmelor de probă în comparaţie cu ale cheilor-etalon pe piatra de analiză se determină titlul obiectului de analizat.
(8) În cazul când urma trasată a obiectului de analizat este mai închisă decât cea a cheii-etalon, obiectul de analizat are un titlu mai mic decât cel al cheii-etalon.
(9) Dacă cele două urme au aceeaşi nuanţă, înseamnă că obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(10) Dacă aliajul conţine şi platină, se observă o culoare diferită faţă de aliajele obişnuite, cu nuanţă spre maro-violet.
(11) Se recomandă ca analiza să se efectueze la lumina naturală a zilei.
Art. 22. - (1) În cazul utilizării ca reactiv a soluţiei de acid tetracloroauric, după ce au fost efectuate operaţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1)-(3), se acoperă instantaneu urma obiectului de analizat şi cea a cheii-etalon şi se aşteaptă 5-10 secunde.
(2) Reactivul se absoarbe cu hârtia de filtru şi apoi se observă culoarea urmelor.
(3) Viteza de reacţie este în funcţie de titlul aliajului, iar nuanţele de culoare pot fi de la galben-deschis către maro şi chiar până la negru, fiind în funcţie de conţinutul de cupru şi de argint al obiectului de analizat.
(4) Cu cât aliajul conţine mai mult argint, precipitatul alb de clorură de argint are tendinţa să deschidă culoarea precipitatului de aur format pe piatra de analiză, iar creşterea procentului de cupru închide culoarea acestuia.
(5) Dacă titlul aliajului din care este confecţionat obiectul de analizat este inferior titlului cheii-etalon, urma aliajului pe piatra de analiză este mai întunecată, iar în caz contrar, urma cheii-etalon va fi mai întunecată.
(6) Dacă cele două urme au aceeaşi nuanţă, înseamnă că obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(7) Soluţia de acid tetracloroauric nu dă reacţie caracteristică cu aliajele de aur care au titlul mai mare de 5850/00.

CAPITOLUL VI
Metode de analiză a obiectelor şi bijuteriilor din aliaje ale platinei

Art. 23. - (1) Pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor confecţionate din aliaje ale platinei se folosesc reactivii:

                    Acid                Acid               Iodură

Nr.             clorhidric           azotic               de                        Observaţii

crt.               soluţie             soluţie            potasiu

                   37,25%             65,30%             G

                     (ml)                  (ml)
────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────

 1.                 75                    25                     10                 pentru analiza la rece

 2.                 50                    50                       -                 pentru analiza la cald


(2) Se foloseşte cheia-etalon pentru platină cu titlul de 9500/00.
Art. 24. - Stabilirea titlului aliajului de platină se poate face la cald sau la rece.
Art. 25. - Metoda de lucru la rece pentru identificarea platinei dintr-un aliaj alb este următoarea:
1. Peste urma aliajului supus analizei, trasată pe piatra de analiză, se adaugă o picătură de reactiv pentru argint, putând să apară următoarele situaţii:
a) în cazul în care urma dispare, aliajul este din metal comun, cu conţinut de zinc, nichel, fier, cadmiu;
b) dacă urma se colorează în roşu-cărămiziu, adică se formează precipitatul de bicromat de argint, aliajul este din argint;
c) dacă urma rămâne neschimbată, aliajul este din platină, aur alb, nichel-crom, paladiu, staniu, aluminiu, fier, nichel.
2. Se trasează pe piatra de analiză o nouă urmă a obiectului de analizat, peste care se aplică o picătură de reactiv specific aurului cu titlul de 7500/00, rezultând una dintre următoarele situaţii:
a) dacă urma dispare repede, obiectul este un aliaj fier-nichel, plumb, staniu, bronz, paladiu;
b) dacă urma rămâne neschimbată, obiectul este confecţionat dintr-un aliaj de platină, aur paladat de 7500/00, aluminiu sau nichel-crom.
3. Se trasează pe piatra de analiză o nouă urmă a obiectului de analizat, peste care se aplică o picătură din reactivul specific platinei, apă regală cu iodură de potasiu, rezultând una dintre următoarele situaţii:
a) dacă urma dispare complet în timp de 3 minute, obiectul este confecţionat dintr-un aliaj de aur alb cu titlu inferior, nichel-crom, aluminiu sau aur paladat. Prezenţa ionilor de aur, nichel şi paladiu se identifică prin reacţia cu hârtia de filtru îmbibată cu dimetil-glioxima. Aurul dă o coloraţie neagră, paladiu galben-oranj, nichelul roz-ciclam, iar cuprul din aliaj este indicat de coloraţia verzuie;
b) dacă urma este parţial atacată şi de culoare galbenă, este un aliaj de aur paladat. Prezenţa aurului alb de titlul 7500/00 este indicată de formarea unei urme maro-închis, caracteristică;
c) dacă urma rămâne neschimbată, rezultă că obiectul este confecţionat dintr-un aliaj de platină cu titlul de 9500/00 sau mai mare.
Art. 26. - (1) Pentru stabilirea titlului aliajului platinei la rece se trasează pe piatra de analiză urma obiectului de analizat şi a cheii-etalon şi se aplică reactivul specific, aşteptându-se rezultatul reacţiei, vizibil după 3 minute de la aplicarea reactivului.
(2) Dacă urma obiectului supus analizei este mai închisă la culoare decât cea a cheii-etalon, înseamnă că acesta este confecţionat dintr-un aliaj inferior cheii-etalon.
(3) Dacă urma obiectului supus analizei şi urma cheii-etalon au aceeaşi nuanţă de culoare, înseamnă că obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(4) Analiza se efectuează la temperatura camerei.
Art. 27. - Metoda de lucru la cald este următoarea:
1. reactivul specific pentru analiza platinei se pune într-o capsulă de porţelan sau într-un vas mic (cristalizator) confecţionat dintr-o sticlă rezistentă la foc şi se încălzeşte. Încălzirea se face în mod obligatoriu sub o nişă, deoarece vaporii nitroşi şi clorul care se degajă sunt toxici;
2. când reactivul a ajuns la fierbere se introduce piatra de analiză pe care este trasată urma obiectului supus analizei şi a cheii-etalon şi se ţine cufundată în reactiv timp de circa două minute, după care se scoate şi se introduce într-o altă capsulă cu apă distilată;
3. se scoate piatra de analiză din vasul cu apă distilată şi se compară nuanţele celor două urme;
4. dacă urma cheii-etalon are o nuanţă mai închisă decât cea a obiectului analizat, înseamnă că acesta este confecţionat dintr-un aliaj de platină cu titlul mai mare de 9500/00 şi invers;
5. dacă urma obiectului supus analizei şi urma cheii-etalon au aceeaşi nuanţă de culoare, înseamnă că obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon;
6. pentru încercarea aliajelor de platină se folosesc pietre de analiză mici, care să poată fi introduse în capsulele de porţelan şi acoperite în întregime cu reactiv. Pentru introducerea pietrei în capsulă se foloseşte un suport din sticlă format din 2-3 baghete;
7. reactivul nu poate fi folosit mai mult de două ori.
Art. 28. - Pentru stabilirea titlului obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase şi aliajele acestora se pot folosi şi metode de analize chimice distructive în laboratoare de specialitate.
Art. 29. - După stabilirea titlului, pe obiecte şi bijuterii se vor aplica mărcile corespunzătoare.

CAPITOLUL VII
Locurile de aplicare a mărcilor pe obiecte şi pe bijuterii confecţionate din aliaje ale metalelor preţioase

Art. 30. - (1) Marca de garanţie proprie se aplică alăturat de marca de titlu, cu excepţia obiectelor şi bijuteriilor importate care au deja marca de titlu aplicată de producătorul sau exportatorul străin. În asemenea cazuri marca de garanţie proprie se aplică potrivit prevederilor alin. (2).
(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), marca de certificare sau, după caz, marca de garanţie proprie se aplică potrivit dispoziţiilor de mai jos:

Nr. Crt

Denumirea obiectelor şi bijuteriilor

Locul de aplicare a poansonului

1

Coliere, lanţuri, brăţări-lanţ, brăţări de diverse modele

În funcţie de construcţia obiectului, pe una din verigile terminale, sau pe veriga de prindere a închizătorului daca aceasta este lipită, ori pe plăcuţa dintre închizător şi verigă

2

Coliere, brăţări, lanţuri cu închizător tip limbă şi casetă

Pe limba închizătorului, sau dacă există riscul deformării pe optarul de siguranţă, acolo unde este cazul

3

Brăţări cerc (sclave)

Dacă nu  sunt goale la interior ,pe partea interioară a cercului. În cazul în care brăţara este goală în interior, marca se aplică în locul în care are o întăritură pe partea interioară a cercului(pentru obiectele fără sistem de închidere).

Dacă brăţara este prevăzută cu sistem de închidere, in funcţie de acesta, se aplică pe limba închizătorului, pe optarul de siguranţă, sau adaptat după caz pe o parte  componentă  a închizătorului

4

Ac de cravată

Pe corpul  acului sau după caz pe anoul de prindere al acului.

5

Broşă

Pe acul broşei, cât mai aproape de locul de îmbinare cu broşa.

6

Cercei

La formele obişnuite pe toarta (brezuri) cu închizătorul în faţă – marca se aplică în partea cea mai groasă, lângă sudura cercelului.

La cei cu patente (cu arc) la care închiderea se face în spate, marca se aplică pe sârma care este lipită de partea de sus a cercelului.

 

La formatul creole   pe partea cu care se prinde de ureche.

 

La cei cu şurub sau ştift marca se aplică, aproape de corpul cercelului, pe şurub sau ştift.

7

Butoni

Pe plăcuţa de prindere dintre butoni, la cei cu sistem de prindere clips, pe marginea  exterioară a acestuia

8

Brelocuri

Pe anoul de prindere al cheilor

9

Insigne

Pe acul de prindere, cât mai aproape de locul de lipire de corpul insignei

10

Pandantive

Pe veriga care face corp comun cu pandantivul, sau după caz pe anoul de prindere

11

Medalioane

Pe veriga lipită de corpul acestora sau pe corpul obiectului, acolo unde permite construcţia  acestuia

12

Verighete

Pe partea interioară a şinei.

13

Inele

Pe partea interioară, evitând părţile pe care sunt montate pietre

14

Ceasuri

La ceasurile de mână marca se aplică pe, pe urechea ceasului, dacă este masivă

La ceasurile cu brăţară, pe limba închizătorului

La ceasurile de buzunar cu unul sau mai multe capace în exterior, pe capacul exterior cât mai aproape de centru

La ceasurile de buzunar prevăzute cu olivetă (mică prelungire marginală pentru a uşura deschiderea) marca se aplică pe aceasta.

15

Sfeşnice

Pe fiecare parte componentă detaşabilă, la marginea obiectului.

16

Tablouri confecţionate în totalitate din metal preţios

La margine, aproape de colţ

17

Coperte de cărţi

Pe fiecare copertă şi pe piesa de legătură a acestora, la margine.

18

Fructiere, cupe, port-pahare, pahare cu sau fără picior

Pe piciorul acestora, la partea inferioară sau pe corpul propriu-zis la partea superioară, în exterior, la margine sau, după caz, pe fund.

19

Linguri, linguriţe, furculiţe

Marca se aplică pe spate pe partea cea mai îngustă a cozii.

20

Cuţite

Marca se aplică pe mâner în locul cel mai apropiat de lamă, dacă lama este din acelaşi metal preţios şi este detaşabilă se marchează şi aceasta cât mai aproape de mâner.

21

Farfurii, vase, tăvi, fructiere, suport tacâmuri, solniţă, suport şerveţele

Pe marginea exterioară, la vasele cu toarte lângă acestea

22

Rame

Lateral, pe partea îndoită lângă unul din colţuri.

23

Port-ţigarete,pudriere, casete

Pe, unul din capace aproape de unul din colţuri

24

Pe, unul din capace aproape de unul din colţuri

Pe unul din braţele care leagă rama lentilelor, în poţiunea cea mai lată.

25

Perii şi piepteni

Pe ramă, la unul din capete.

OBIECTE DE CULT

26

Cruci

Se aplică pe fiecare parte componentă detaşabilă, pe spatele obiectului, evitând părţile in care sunt montate pietre

27

Icoane care nu sunt montate pe lemn sau alte materiale

Lângă chipul sfântului, în dreapta sau la stânga. Nimbul sfântului, dacă e detaşabil se marchează separat.

28

Potire

La  baza obiectului ,la margine

29

Candele

La capătul candelei (în care e introdusă sticla), pe fiecare lanţ de susţinere şi pe fiecare calotă emisferică de care sunt prinse lanţurile.

30

Cădelniţe

Ca la candelă.

31

Disc

Pe piciorul discului la partea lui inferioară.

32

Steluţe

Pe unul din braţe.

33

Miruitor

Pe mâner, în apropierea crucii.


(3) Obiectele necuprinse în tabelul de mai sus se asimilează, de la caz la caz, cu unul dintre cele menţionate în acesta.
(4) În cazul obiectelor şi bijuteriilor care au în componenţă, prin construcţie, şi alte materiale decât metale preţioase, se vor marca numai acelea la care
ponderea metalului preţios este mai mare de circa 75% din greutatea totală a obiectului.
(5) În cazul obiectelor confecţionate din aliaje a două metale preţioase, se aplică marca titlului care corespunde aliajului cu ponderea majoritară în greutatea totală a obiectului.
(6) În cazul în care suprafaţa pe care se aplică marca este mai redusă decât dimensiunile acesteia, se va aplica partea mărcii care conţine însemnele distinctive (caracteristice) ale acesteia.
(7) În situaţia în care titlul stabilit prin analiză este inferior unuia dintre titlurile legale în vigoare, inclusiv toleranţele admise, pe obiecte şi bijuterii se aplică marca titlului legal inferior.
(8) Obiectele şi bijuteriile din metale preţioase, pe care nu se mai cunoaşte marca aplicată anterior, se consideră nemarcate şi se marchează din nou peste marca veche.
(9) Obiectele şi bijuteriile formate din mai multe părţi detaşabile se marchează prin aplicarea mărcii corespunzătoare pe fiecare parte componentă, cu excepţia cerceilor mici cu ştift şi fluturaş, la care se marchează doar ştiftul, nu şi fluturaşul.
(10) Obiectele confecţionate din acelaşi metal preţios, dar cu părţi componente cu titluri diferite, se marchează prin aplicarea mărcii corespunzătoare titlului cel mai mic.
(11) În cazul obiectelor şi bijuteriilor confecţionate din două metale preţioase diferite, în proporţie egală, se marchează fiecare metal preţios cu titlul corespunzător.
(12) Obiectele şi bijuteriile care au aplicată o marcă greşită se marchează din nou, peste marca iniţială, cu titlul corespunzător.
(13) Obiectele şi bijuteriile din metale preţioase care sunt marcate cu mărcile de control româneşti, aplicate anterior intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, se consideră legal marcate.

CAPITOLUL VIII
Obiecte şi bijuterii exceptate de la marcare

Art. 31. - Sunt exceptate de la marcare:
1. obiectele şi bijuteriile confecţionate din metale preţioase şi aliaje ale acestora, care datorită construcţiei se pot deforma, fisura sau deteriora în orice alt mod ca urmare a aplicării mărcii;
2. plăcuţele, fragmentele şi lucrările din aur dentar şi din alte aliaje dentare ale metalelor preţioase;
3. fragmentele de obiecte şi bijuterii din metale preţioase;
4. monedele, medaliile şi plachetele din metale preţioase şi aliaje ale acestora;
5. lingourile din metale preţioase şi aliaje ale acestora;
6. metalele preţioase şi aliajele acestora sub formă de materii prime;
7. obiectele confecţionate din metale preţioase sau aliaje ale acestora, utilizate în scop industrial sau de cercetare ori pentru analize de laborator;
8. obiectele şi bijuteriile confecţionate din metale preţioase şi aliaje ale acestora, destinate exportului;
9. obiectele care au părţi componente din metale preţioase sau aliaje ale acestora, care datorită construcţiei nu pot fi analizate la piatra de analiză;
10. obiectele şi bijuteriile confecţionate din metale comune sau din alte materiale, acoperite total ori parţial cu metale preţioase sau aliaje ale acestora.

ANEXĂ
la normele tehnice

MARCILE DE CONTROL ROMANESTI PENTRU OBIECTELE DIN:

PLATINĂ:

1926-1937

1937-1949

1949-1955

1955- ...

 

 

 

 

950‰

950‰

950‰

950‰

AUR:

Între anii 1906 – 1926:

 

 

 

 

 

900‰

 850‰

 750‰

583‰

500‰

Între anii 1926 –1937:

 

 

 

 

 

900‰

 850‰

750‰

583‰

500‰

Între anii 1937 – 1949:

 

 

 

 

 

900‰

 850‰

750‰

583‰

500‰

Între anii 1949-1955:

 

 

 

 

 

900‰

 850‰

750‰

583‰

500‰

Din anul 1955:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

958‰

916‰ dentar    

900 ‰

 850‰

833‰ dentar

 750‰

   583‰

583‰

583‰

583‰ dentart *)

*) scos din uz la 14 iunie 1960 prin Decretul nr. 210

ARGINT:

Între anii 1906 – 1926:

 

 

 

950‰

 800‰

 750‰

Între anii 1926 – 1937:

 

 

 

950‰

 800‰

 750‰

Între anii 1937 – 1949:

 

 

 

950‰

 800‰

 750‰

Între anii 1949-1955:

 

 

 

950‰

 800‰

 750‰

Din anul 1955:

 

 

 

 

916‰

 875‰

800‰

750‰

 

Marca ce s-a aplicat pe obiectele din aur cu titlul cuprins între 330- 500‰ fabricate înainte de 01.04.1906.
01.04.1906 – 01.10.1906

 

Marca ce s-a aplicat alături de marca de control respectivă pe obiectele vechi, vândute prin magazinele de antichităţi sau casele de împrumut pe amanet.
12.01.1942 – 01.07.1948

 

Marca ce s-a aplicat alături de marca de control respectivă, metalului preţios pe obiectele:
a. fabricate in Ardealul de Nord şi în Bucovina sau Moldova, respectiv după 30 august 1940, sau după 1 martie 1944.
06.04.1944 – 31.07.1944
b. prezentate de particulari in conformitate cu dispoziţiile Deciziei Nr. 225/1948.
04.03.1948 – 01.07.1948

...
textul integral in atasament